Ceea ce ne trebuie ca să construim un orar este matricea de încadrare, care sintetizează legăturile dintre profesori şi clase; pe baza acesteia constituim setul tuturor lecţiilor prof | cls şi pentru a asocia încadrării date, un orar sau altul – montăm o coloană pentru alocarea după anumite principii, a zilelor şi una pentru alocarea pe orele zilei a lecţiilor.

Pentru a experimenta această idee şi a pune la punct programele de alocare necesare (v. [1]), am folosit orare existente (într-o formă finală) pe site-urile unor licee – trebuind deci să deducem din orarul prezentat, matricea de încadrare.

Extrag aici prefaţa, cuprinsul şi o selecţie de pagini dintr-o carte pentru care e greu să găseşti un loc potrivit pentru a o publica: output22.pdf.

Nu ne pasă de numele profesorilor ci doar, la care clase are ore fiecare (abreviat acceptabil);
de ce ne interesează „la care clase are ore fiecare ”? — bună întrebare…;
a căuta „De capul meu prin problema orarului şcolar” (Google Play; 130p., 100lei).

Bunul-simţ ne spune că nu vom putea reconstitui încadrarea profesorilor; dar putem deduce nişte încadrări plauzibile şi avem de imaginat cum anume.
Implicit, rezultă acest aspect „practic”: dacă ai deja un orar pe obiecte bun, atunci poţi face aproape automat, o încadrare a profesorilor pe clase pentru următorul an şcolar (şi pentru următorii), care să corespundă orarului existent!

Avem an de an, aceleaşi 52 de câmpuri în fişierul Excel în care s-au strâns rezultatele şi aceeaşi metodologie de desfăşurare a examenului de bacalaureat; fiindcă nu prea s-a schimbat ceva între timp, cel mai firesc este să avem cam aceleaşi concluzii ca şi în anii anteriori.

Dar toate aceste pachete, cam exagerează (încălcând până la urmă un principiu binecunoscut şi clamat frecvent: „fă un singur lucru şi fă-l bine”): îşi propun să acopere toate necesităţile potenţiale, imaginând o groază (mai mare sau mai mică) de „facilităţi” – între care cam multe sunt din categoria „zorzoane” şi ar putea fi satisfăcute (dacă ar fi cazul) şi fără intermedierea pachetului respectiv.

Scopul principal ar fi acela de a asigura invocarea automată a programului pygmentize, pentru a marca sintactic toate secţiunile S din A; trebuie referite desigur, opţiunile programului pygmentize – dar numai acestea – dintre care de fapt, una singură este într-adevăr necesară, ca parametru: limbajul în care este formulat S (alte opţiuni importante este bine să fie activate, chiar dacă nu vor fi folosite în toate secvenţele S).